Biblioteca Universității din Pitești

Enescu, George, muzician (1881-1955)

Nume Persoană: Enescu, George, muzician (1881-1955 )
Limba: rum
Notă Informativă: Compozitor, violonist, pedagog, pianist şi dirijor român, considerat cel mai important muzician român
Notă biografică şi de activitate: Între anii 1888 şi 1894 studiază la Conservatorul din Viena, având profesori printre alţii pe Joseph Hellmesberger jr. (vioară) şi Robert Fuchs (compoziţie). Se încadrează rapid în viaţa muzicală a Vienei, concertele sale, în care interpretează compoziţii de Johannes Brahms, Pablo de Sarasate, Henri Vieuxtemps, Felix Mendelssohn-Bartholdy, entuziasmând presa şi publicul, deşi avea doar 12 ani. După absolvirea Conservatorului din Viena cu medalia de argint, îşi continuă studiile la Conservatorul din Paris, între anii 1895 şi 1899, sub îndrumarea lui Martin Pierre Marsick (vioară), André Gédalge (contrapunct), Jules Massenet şi Gabriel Fauré (compoziţie). La data de 6 februarie 1898 are debutul în calitate de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică Poema Română. În acelaşi an, începe să dea lecţii de vioară la Bucureşti şi să dea recitaluri de vioară. Admirat de Regina Elisabeta a României (celebra iubitoare a artei Carmen Sylva) era deseori invitat să execute piese pentru vioară în Castelul Peleş din Sinaia. Enescu a pus pe muzică câteva dintre poemele reginei Carmen Sylva, dând naştere mai multor lieduri în limba germană. Prinţesa Martha Bibescu şi-l disputa pe marele compozitor cu regina, dar se pare că aceasta din urmă a reuşit să învingă, George Enescu fiind un invitat permanent la palatul regal, unde lua parte la seratele muzicale organizate de regină.
Notă biografică şi de activitate: Din primii ani ai secolului XX datează compoziţiile sale mai cunoscute, cum sunt cele două Rapsodii Române (1901-1902), Suita Nr. 1 pentru orchestră (1903), prima sa Simfonie (1905), Şapte cântece pe versuri de Clément Marot (1908). Activitatea sa muzicală alternează între Bucureşti şi Paris, întreprinde turnee în mai multe ţări europene, având parteneri prestigioşi ca Alfredo Casella sau Louis Fournier. George Enescu la o masă festivă În anii Primului război mondial rămâne în Bucureşti. Dirijează Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven (pentru prima dată în audiţie integrală în România), compoziţii de Claude Debussy, precum şi creaţiile proprii: Simfonia Nr. 2 (1913), Suita pentru orchestră Nr. 2 (1915). În acelaşi an are loc prima ediţie a concursului de compoziţie George Enescu, în cadrul căruia compozitorul oferea câştigătorilor, din veniturile sale proprii, sume de bani generoase, precum şi şansa interpretării acestor piese în concerte. După război îşi continuă activitatea împărţită între România şi Franţa. De neuitat au rămas interpretările sale ale Poemului pentru vioară şi quartet de corzi de Ernest Chausson şi ale Sonatelor şi Partitelor pentru vioară solo de Johann Sebastian Bach. Face mai multe călătorii în Statele Unite ale Americii, unde a dirijat orchestrele din Philadelphia (1923) şi New York (1938). Activitatea sa pedagogică capătă de asemenea o importanţă considerabilă. Printre elevii săi se numără violoniştii Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux şi Yehudi Menuhin. Acesta din urmă, virtuoz cu o profundă cultură umanistă, a păstrat un adevărat cult şi o profundă afecţiune pentru Enescu, considerându-l părintele său spiritual.
Țara sursă: RO: UPIT
Resurse online: https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Enescu
Data și ora ultimei accesări: 20170517
Lucrări: 36 lucrari in 36 publicatii in 3 limbi
Şase decenii pe estrada Ateneului : Amintiri în colocviu de: Rădulescu, Alexandru, muzician; Sava, Iosif (Text tipărit)
Jurjac : Enescu copil de: Câmpeanu, Pavel (Text tipărit)
Un muzician genial - George Enescu : Biografie romanţată de: Gheorghiu, Virgil (1908-1977) (Text tipărit)
Al V-lea concurs internaţional : George Enescu de: Enescu, George, muzician (1881-1955) (Text tipărit)
Georges Enesco = George Enescu de: Vancea, Zeno; Universitatea din Bucureşti (Text tipărit)
Enesciana de: Académie des Sciences Sociales et Politiques de la République Socialiste de Roumanie; Institut d'Histoire de l'Art; Centre d'Études "Georges Enesco" (Text tipărit)
Vă rugăm să schimbaţi parola